Am intalnit astazi 5 notiuni: dragoste, incredere, egoism, schimbare si slabiciune. Doua sunt pozitive, doua negative, iar una poate fi si-si. Si intalnindu-le mi-am imaginat urmatorul scenariu:
Un om egoist si slab, dar paradoxal, bun, isi traieste viata de zi cu zi. Are noroc si primeste o comoara mica, de care se indragosteste si pe care o pretuieste. Dar este un om egoist, si stralucirea comorii paleste pe zi ce trece, pana in ziua in care trebuie facut ceva cu sentimentele a caror stralucire piere si ea. Si fiindca este un om slab alege sa-si pacaleasca destinul. Ceea ce e perfect nu e indeajuns de bun. Cum poate fi bun ceva perfect pentru un om slab si egoist?
Timpul a trecut, si pierderea comorii i-a deschis ochii, i-a sadit spini in suflet, iar durerea si cainta nu au masura. Iar omul, in durerea lui s-a cait si s-a schimbat.
Si cum in lume sunt atatea comori, omul nostru a primit alta pe care a tratat-o cu dragoste, incredere si schimbare. S-a oprit si a lasat in spate tot trecutul cu ale lui comori, greseli si suferinte. A ales viitorul. Dar trecutul nu i-a dat pace. S-a intrupat in noua comoara crescandu-i acesteia colti si coarne, voce razvratita si gura spurcata, ce arunca flacari de neincredere si vrea sa-l inghita si sa-l scufunde in smoala trecutului. si acum se lupta cu tot: cu dragostea, cu increderea, cu egoismul, cu schimbarea si cu slabiciunea. Este singur cu decizia pe care trebuie sa o ia.
stop. lucrurile pe care ar trebui sa le invatam din povestea de mai sus:
Pentru foarte multi e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva a carui trecut e cel putin dubios. Si fiindca toti avem un trecut dubios, prescurtam: e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva.
Oamenii nu cred in schimbare. Oamenilor nu le place schimbarea. Te vor hartui si te vor vana la prima chestie care are legatura cu “cine ai fost” si nu “cine esti”.
Oamenii cred ca ceea ce le place este bine pentru ei; si, mai grav, unii (destui) lupta pentru ce le place cu toate puterile, impotrivindu-se astfel propriei lor fericiri.
Fugim de suferinta de azi chiar daca asta inseamna o luna in plus de nefericire. “Azi” este mai important ca niciodata. “Candva” nu mai are niciun sens.
Ne iubim mult pe noi insine, iubim stari, senzatii, sentimente si iubim “putin” persoane.
Ne pacalim intr-atat incat credem ca, plangandu-ne de mila, luptand si sperand degeaba, facand jalnice compromisuri vom indupleca “destinul” sa-si schimbe cursul. Special pentru noi.
Trebuie sa fim smeriti, dar nu ne putem lasa calcati in picioare.
Cele de mai sus nu sunt intamplari fictive. Sunt intamplari adevarate despre mine, despre tine si despre multi altii ca noi....................
Un om egoist si slab, dar paradoxal, bun, isi traieste viata de zi cu zi. Are noroc si primeste o comoara mica, de care se indragosteste si pe care o pretuieste. Dar este un om egoist, si stralucirea comorii paleste pe zi ce trece, pana in ziua in care trebuie facut ceva cu sentimentele a caror stralucire piere si ea. Si fiindca este un om slab alege sa-si pacaleasca destinul. Ceea ce e perfect nu e indeajuns de bun. Cum poate fi bun ceva perfect pentru un om slab si egoist?
Timpul a trecut, si pierderea comorii i-a deschis ochii, i-a sadit spini in suflet, iar durerea si cainta nu au masura. Iar omul, in durerea lui s-a cait si s-a schimbat.
Si cum in lume sunt atatea comori, omul nostru a primit alta pe care a tratat-o cu dragoste, incredere si schimbare. S-a oprit si a lasat in spate tot trecutul cu ale lui comori, greseli si suferinte. A ales viitorul. Dar trecutul nu i-a dat pace. S-a intrupat in noua comoara crescandu-i acesteia colti si coarne, voce razvratita si gura spurcata, ce arunca flacari de neincredere si vrea sa-l inghita si sa-l scufunde in smoala trecutului. si acum se lupta cu tot: cu dragostea, cu increderea, cu egoismul, cu schimbarea si cu slabiciunea. Este singur cu decizia pe care trebuie sa o ia.
stop. lucrurile pe care ar trebui sa le invatam din povestea de mai sus:
Pentru foarte multi e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva a carui trecut e cel putin dubios. Si fiindca toti avem un trecut dubios, prescurtam: e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva.
Oamenii nu cred in schimbare. Oamenilor nu le place schimbarea. Te vor hartui si te vor vana la prima chestie care are legatura cu “cine ai fost” si nu “cine esti”.
Oamenii cred ca ceea ce le place este bine pentru ei; si, mai grav, unii (destui) lupta pentru ce le place cu toate puterile, impotrivindu-se astfel propriei lor fericiri.
Fugim de suferinta de azi chiar daca asta inseamna o luna in plus de nefericire. “Azi” este mai important ca niciodata. “Candva” nu mai are niciun sens.
Ne iubim mult pe noi insine, iubim stari, senzatii, sentimente si iubim “putin” persoane.
Ne pacalim intr-atat incat credem ca, plangandu-ne de mila, luptand si sperand degeaba, facand jalnice compromisuri vom indupleca “destinul” sa-si schimbe cursul. Special pentru noi.
Trebuie sa fim smeriti, dar nu ne putem lasa calcati in picioare.
Cele de mai sus nu sunt intamplari fictive. Sunt intamplari adevarate despre mine, despre tine si despre multi altii ca noi....................
Acest articol nu este creat de mine .................dar mi-a placut foarte mult .............. o lectie de viata din care poti invata multe ..................
Mda :)
RăspundețiȘtergere